Crize.

Trista, dupa un copac, pe câmp
Sta luna palida, pustie -
De vânt se clatina copacul -
Si simt fiori de nebunie.

O umbra mormaind paseste...
E om... atât, si e destul...
Si-acum ne-om gâtui tovarasi:
El - om flamând, eu - om satul.

Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - saracul...
Pe luna palida, pustie,

De vânt se clatina copacul...