Trăieşte, iubeşte, respectă, ai grijă, dar nu te ataşa


Noi, ca oameni, ne ataşăm prea repede de orice lucru. Viaţa este flux, nimic nu rămâne la fel, dar sperăm şi dorim ca nimic să nu se schimbe. Există prea multă frustrare în lume pentru că toate aşteptările noastre rămân neîmplinite. Fiecare aşteptare aduce nefericire.
Ataşamentul înseamnă a te agăţa de un lucru, şi nu doreşti ca acesta să se schimbe vreodată. Acest lucru înseamnă a dori imposibilul. Tânărul doreşte să fie mereu tânăr, iar acest lucru este imposibil, mai devreme sau mai târziu acesta va îmbătrâni. Dar bătrâneţea nu aduce fericire, ci suferinţă. Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atunci am crede că viaţa devine cu adevărat împlinită la bătrâneţe. Ea ar trebui să reprezinte culmea cea mai înaltă acoperită de omăt, dar nu este decât o gaură neagră. Este o gaură neagră pentru că ne agăţăm de tinereţe.
Ne agăţăm de trup, dar trupul va ceda într-o zi. Trăieşte, iubeşte, respectă, ai grijă, dar nu te ataşa. Aminteşte-ţi că este numai un caravanserai, doar înnoptezi acolo. Iar dimineaţa va trebui să pleci.
Aşa stau lucrurile. Te îndrăgosteşti de o persoană, te ataşezi, iar apoi eşti nefericit. Apoi eşti posesiv, apoi te temi ca persoana respectivă să nu se îndrăgostească de altcineva. Începi să o îngrădeşti, să-i răpeşti libertatea, să o reduci la stadiul de obiect. Dragostea şi respectul dispar. Totul se transformă într-o luptă continuă între cele două egouri. Tu vrei să-l stăpâneşti, la fel se întâmplă cu cealaltă persoană. Cum să reziste dragostea în acest conflict? Ataşamentul distruge dragostea. El este otrava dragostei.
Iubeşte profund, dar nu aduce gelozia şi posesivitatea într-o relaţie. Ele vor apărea dacă tu te vei ataşa de o persoană. Cea mai mare artă de a învăţa este să te laşi purtat de viaţă fără a te ataşa. Lucrurile vin şi pleacă, dar tu rămâi concentrat asupra fiinţei tale, nu te laşi distras şi nici perturbat.
Aș vrea o zi lipsită de certuri, nemulțumiri,
...și acre amăgiri.

Plină de-armonie, farmec, sclipire
...și iubire.

Nu mă judeca că am inima plină de bătăi
...și ochii plini de tine,
Că visez să fim uniți mult timp, nu doar acum
...și că vreau dragoste cu duium.

Vreau sinceritate, perseverență
...și confidență.
Obosită moral, îngrijorată
...și tot eu mă simt agitată.


Îmi lipsește zâmbetul tău molipsitor
...și surâsul ademenitor,
Atingerea caldă, cuvântul alintător


...și iar mi-e dor.

"Si ce mai conteaza acum care a gresit mai des 
Care a iubit mai intens care pe care n-a inteles
Si ce mai conteaza acum…..

Da undeva candva ne vom revedea si atunci pasarile vor canta"

noi,fetele



why are humans so obsessed with appearance
it is so important to us, so essential to living
twisted perceptions of beauty and perfection
we waste our days striving for.
never happy, never content
always comparing, always competing
it defines us.
that pretty girl
that fat boy
the one with weird teeth
or a long nose
skinny legs
or green eyes
what the fuck is wrong with us all?
why is it so important?

Se pare ca in viata nu trebuie sa spunem ce simtim.
  in viata trebuie sa spunem ce altora le convine.
(exceptie iubirea mea<3)

I forget...:(


 I just feel


Nu sunt mandra de faptele mele.
Nu sunt mandra de vorbele pe care le-am spus.
Nu sunt mandra de trecutul meu.
Nu sunt mandra de greselile mele.
Nu sunt mandra ca le-am continuat.
dar sunt mandra ca m-am schimbat.




Nu mi-a fost usor sa ma inec in lacrimi
Nu mi-a fost greu sa vorbesc prostii
Acum platesc pentru fapte ...
M-am victimizat peste masura,
Am uitat ca si tu poti fi ranit
Am uitat ca nu fac bine
am uitat cat ma iubesti.

Dar intotdeauna imi amintesc :)

Y O U .

I should never cared.
But I did care.
I cared a lot.
And I still fucking care.