I dare you!
Daca se va continua, lucrurile nu vor ramane asa.
Fear.
Crize.
Sta luna palida, pustie -
De vânt se clatina copacul -
Si simt fiori de nebunie.
O umbra mormaind paseste...
E om... atât, si e destul...
Si-acum ne-om gâtui tovarasi:
El - om flamând, eu - om satul.
Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - saracul...
Pe luna palida, pustie,
De vânt se clatina copacul...
Despartire...
Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.
La ce simţirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?
Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,
Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil,
Din cât eşti de copilă să-ntinereşti mereu,
Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şti nici eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)